....cu cat va cunosc mai bine.....cu atat imi iubesc mai mult cainii :)

oameni 9

Cum sunt acei oameni prea siguri de ei? Sau cum devin acei oameni prea siguri de controlul asupra altora? Devin indiferenti la ce este in jurul lor, sunt total indiferenti fata de cei pe care ii controleaza sentimental.

Conteaza sa fii acolo la momentul potrivit? Conteaza sa spui cuvintele potrivite? Conteaza sa faci gesturile potrivite? Da, conteaza,s-ar putea sa te mire tinere dar conteaza mai mult decat poti tu constientiza, si asta fac diferenta dintre felul tau de a simti si al altora. Poti afirma ca iubesti o persoana daca n-o vezi, daca nu-i spui din cand in cand, daca nu-i arati prin mangaierea aia care doar tu stii sa o oferi cuiva, daca nu esti acolo cand are nevoie, daca nu-l faci sa se simta in largul sau langa tine? Nu, nu poti si aici incepi sa gresesti si inevitabil sa pierzi. Poti spune ca ai atins soarele daca nu esti ars pe degete? Nu, nu poti. Sa fii prefacut sau doar ai fost invatat sa primesti si sa oferi ceva superficial? Daca n-ai contribuit la fericirea mea, de ce stai langa mine si ma judeci pentru ea? De fapt tu stai prea putin ca sa vezi in ce consta fericirea mea :).

....................................................................................................................................................................

Exista si oameni care stiu ce te "misca" si care nu se multumesc cu doar a sti , ci fac tot posibilul sa contribuie la zambetul tau, iar acei oameni sunt mult prea rari si cateodata poate pentru mult prea putin timp .

Iti multumesc ca ai fost pe pod :),  ca m- ai lasat pentru cateva secunde fara ganduri, ca dupa mult timp mi-ai umezit ochii de fericire :) ca m-ai strans in brate si ca ai fost singura persoana care a stiu cat de mult inseamna.

"noaptea exagereaza emotiile..."

"Gandurile tale, chiar si cele nefericite, sunt mai profunde atat timp cat le pastrezi pentru tine. Indata ce incerci sa le formulezi, par mai ridicole si mai necinstite decat sunt in fond.” (EL )

el/ea

ea: ...mi e dor..de..

ea: mai bine lasa...

el:..si mie..

ea: voiam doar sa stii

el: "doar"..ce fac eu cu "doar"?

ea: numai tu stii al meu "doar"...

el: ...si mie...:)

ea: incepe sa fie frig...si rece...

el: ...iar tu credeai ca vara ta..de abia acum...incepe..

ea:  mai bine lasa...

el: ...eu plec...te las..

el: cand ai sa racesti...din nou...sa-mi zici... am sa vin..din nou..sa-ncerc..sa fie cald in zambet..

ea: deja...tusesc..

el has signed out(10/11/2009 20:00 PM )

stii ce e ciudat?

...nu-mi imaginam ca fericirea o sa ajunga sa stie si adresa mea... :)

mersi :)

http://www.youtube.com/watch?v=YCa35brreIk ( for those nights when you..dream of..:) )

( Sometimes when you're young you think nothing can hurt you.It's like being invincible.Your whole life is ahead of you and you have big plans.Big plans.To find your perfect match,the one who completes you.But as you get older you realize it's not always that easy.It's not until the end of your life that you realize how the plans you made were simply plans.Because at the end when you're looking back instead of forward you want to believe you made the most of what life gave you.You want to believe you're leaving something good behind.You want it all to have mattered. :))

el/ea

.......................................

EL: da...stiu

Ea: :)

El: e bine ca inca zambesti

Ea: e bine ca inca mai pot disimula ;))

El: ce prosti...

Ea : naivi...nu prosti..

El: stii ca...

Ea : si eu

Ea : am fugit...vorbim :*

ai un foc?

cand inima ti-e pulbere..fa-o tigara...fumeaz-o...si lasa fumul sa inece sentimente..

el/ea (tu sau trecutul? )

El: cum iti mai este?

Ea: buna :)

El: adica bine :)... am observat

Ea: poate

El: poate mi-a fost dor de ..zambet

Ea: poate...

El: poate totusi.. o sa lasi trecutul...in amintiri

El: caci poate eu te-am ..... nimic

Ea: nimic?..mereu a fost nimic

Ea: poate ai pierdut din cauza lui "nimic" :)

El: poate..ce mai conteaza acum..cand tu...te intorci din drum ?

Ea : poate..ma joc

El: :) mereu te..

Ea: ma intorc la joaca mea ...pana iti faci curaj pentru "te am iubit mereu" :)

El: sa nu te indragostesti din nou de trecut ...:)

Ea: :) ma joc ....

pentru ce?..si cu ce pret?

Intr-o zi o sa am puterea sa-mi ridic ochii. Intr-o zi o sa am puterea sa-mi strig ura din neputinta de a fi cum as fi visat in oglinda ciobita din baie acum cativa ani. Intr-o zi am sa recunosc ca-s goala pe dinauntru ca un glob ce fura priviri datorita "ornamentului" exterior. Intr-o zi am sa va arat cum se iubeste. Intr-o zi cand ranile astea nu ma vor durea de fiecare data cand deschid ochii dimineata, intr-o zi am sa arat cat de superficiali sunteti. Intr-o zi am sa iubesc si o sa vina ziua cand am sa va gasesc existenta la fel de inutila pe cat mi-am construit universul in jurul vostru la un moment dat in viata si am sa ma joc si eu putin cu voi, inainte, inainte sa vina ziua in care va las si atunci am sa va zambesc, caci fara voi probabil as fi trait serile astea de vara linistita pe o banca cu vreun vis legat de mana celui ce-mi mangaia fata. Intr-o zi am sa am puterea sa va zic cat va urasc.

Si tot ce mi-am dorit am obtinut, dar pentru ce si cu ce pret? Si de ce nici acum nu ma face mai fericita? ...si numar zilele...caci..vor ramane doar "zilele" :) sa stii

Si cate prostii numite sentimente (1)

Si PRIMUL SARUT avea sa moara
In aceeasi zi, in aceeasi seara
Nu era nimeni pe strada sa vada
Era doar statuia din piatra moarta
Si zile au mai fost
Si seri, si saruturi
Si gust de tutun si iarba si fumuri
Aceeasi banca aceeasi masa la terasa
Si drumul spre casa..o da!!..drumul spre casa
Dar primul sarut se ineaca
In seri de tacere si iarba
Si statuia se intreaba:
Unde-s copii ce de mana se leaga?
Terasa e goala si banca la fel
Si eu, si visele toate
Caci stau si ma intreb:
Daca au meritat toate
Trairi vor mai fi
Si seri neuitate
Terasele-s pline de iubiri de o noapte
Dar spune-i tu statuii in soapte
Sa pastreze povestea mainilor legate.

Everybody's free (to wear sunscreen)

Ladies and Gentlemen of the class of ’97

If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it.

The long term benefits of sunscreen have been proved by

scientists whereas the rest of my advice has no basis more reliable

than my own meandering

experience…I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind;

you will not understand the power and beauty of your youth until they have faded.

But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and

recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before

you and how fabulous you really looked….You’re not as fat as you

imagine.Don’t worry about the future;

or worry, but know that worrying is as

effective as trying to solve an algebra equation by chewing

bubblegum. The real troubles in your life are apt to be things that

never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4p

mon some idle Tuesday.

Do one thing everyday that scares you

Sing

Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with

people who are reckless with yours.

Floss

Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes

you’re behind…the race is long, and in the end, it’s only with

yourself.Remember the compliments you receive, forget the insults; if you

succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters, throw away your old bank statements.

Stretch

Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your

life…the most interesting people I know didn’t know at 22 what they

wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year

olds I know still don’t.

Get plenty of calcium.

Be kind to your knees, you’ll miss them when they’re gone.

Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children,maybe

you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky

chicken on your 75th wedding anniversary…what ever you do, don’t

congratulate yourself too much or berate yourself either – your

choices are half chance, so are everybody else’s.

Enjoy your body,use it every way you can…don’t be afraid of it, or what other people

think of it, it’s the greatest instrument you’ll everown..

Dance…

even if you have nowhere to do it but in your own living room.

Read the directions, even if you don’t follow them.

Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly.

Get to know your parents, you never know when they’ll be gone for

good.

Be nice to your siblings; they are the best link to your past and the

people most likely to stick with you in the future.Understand that friends come and go,but for the precious few you

should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and

lifestyle because the older you get, the more you need the people you

knew when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live

in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.

Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will

philander, you too will get old, and when you do you’ll fantasize

that when you were young prices were reasonable, politicians were

noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don’t expect anyone else to support you.

Maybe you have a trust fund,maybe you have a wealthy spouse;

but you never know when either one might run out.

Don’t mess too much with your hair, or by the time you're 40, it will

look 85.

Be careful whose advice you buy, but, be patient with those who

supply it.

Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of

fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the

ugly parts and recycling it for more than

ït’s worth.

But trust me on the sunscreen

http://www.youtube.com/watch?v=sTJ7AzBIJoI

Un alt fel de zodiac (Gemeni)

FIXURI SI OBSESII

"NU TE ENERVA"

Cum e zodia asta?
Cei mai vioi si mai adaptabili copii ai Zodiacului, Gemenii, sunt si cei mai lipsiti de obsesii si de manii

Ce "PASARELE" are?
Daca dragostea pentru informatie, comunicare si miscare ar putea fi catalogata drept"fixatie", atunci cam asta ar fi meteahna lor. Si inca ceva: se feresc de oamenii prosti, neindemanatici si inceti. Dar, de-aici si pana la obsesii, e cale lunga. De ce sa te consumi in incordari
psiho-emotionale, cand pe lume sunt atatea lucruri interesante?
Tiparele rigide nu sunt de ei. Spirite libere si democrate, li se pare absolut aberant sa le impui celorlalti gusturile sau ideile tale. Nu merge ceva? Nici o problema,se reorienteaza cat ai clipi. Bineinteles ca au si ei micile lor ciudatenii,dar, in general, nu sunt deranjante.
Se mai supara uneori, insa le trece repede.

Cand face urat?
Cu ei, nimic nu e batut in cuie. Atragatori ca niste fluturi si la fel de greu deprins, Gemenii deranjeaza adesea tocmai prin lipsa reperelor fixe.

Activitate preferata : sa ajunga la concluzia gresita (o, daaaaa)

Carte preferata: Cum sa faci pe oricine sa fie de acord cu orice zici

Model in viata: Diavolul tasmanian

Fraza de agatat: Ai citit vreo carte buna in ultima vreme?

Sa fii cu un Geaman este ca si cum ai fi invitat permanent la petrecerea Palarierului Nebun

EA: spirit si inima generoasa, mereu inconjurata de prieteni. Cauta un tip original si ocupat care sa nu vrea sa o lege de maini si de picioare. Distractiva, isteata, iubitoare si vesnic curioasa. Poate sa se imparta cu succes intre responsabilitatile din familie, cariera si casa..

Cum se inteleg cu altii:

Pariaza pe: Berbec, Leu, Balanta, Varsator

Doar prieteni: Gemeni, Sagetator

Trage-ti un glont in cap acum: Fecioara, Scorpion, Pesti, Taur, Rac

Oaia neagra: Capricorn

el/ea..de parca n as sti cand mi e dor ..ca totu-i trecator

El: te am zarit ieri...treceai strada

Ea: mi-era dor..de semafor

El: da..de semafor...erai cu..

Ea: da..

El :mi -era dor sa-ti vad podul palmei

Ea: de ce nu m-ai luat de mana ?

El: erai...

Ea: de parca n-ai sti ca..totu-i trecator

El :mi-era dor...

Ea : ...totu-i trecator..:)

blog,blogging,blogger..de ce?..pentru ce?..cum?..etc

Azi am avut un minunat seminar de etica(pfaii am inceput cu ceva de genu"5 lucruri care le-am facut dimineata-cum zicea colega mea Filip). Sa revenim, era vorba despre etica in jurnalism sau ceva de genul acesta .Dupa frumoasa prezentare a colegei mele Valentina, intrerupta maiestuos de nenumaratele observatii ale profului de seminar, cu remarci care mai de care mai inteligente si provocatoare/atractive in sfarsit incepe prezentarea colegei mele Filip(o cheama si Oana, dar Filip suna mai ...eihh.asa mi place ). Incepe in acelasi ton ca si colega de dinainte, frumos, linear, cu idei bine sintetizate, pe intelesul tuturor colegilor, chiar si a colegului, cand deodata se aduce problema de blog-uri. Dupa un "eye contact" in care presimteam ceva care ma va face sa ma impiedic de scaunul urcat pe catedra, si pe care se afla laptop-ul celei ce tinea discursul, doreste buna mea colega(be aware, ca "buna" doar acum vei mai vedea asociat cu numele tau Filip ) sa inceapa cu o mica introducere la intrebarea care se indrepta tinta/fulger spre mine "Stiu macar o persoana care are blog (hopa mana dreapta si ochii frumos ma identifica) dupa care vine o intrebare legat de ce postez eu. Normal ca domnul prof si-a scos interventiile din buzunar incat n-am putut sa-i raspund lu' Filip. Se ajunge dupa la o discutie de ce isi face lumea blog, cui se adreseaza, ce nisa, ce public, cum sa vedem daca un blog e bun sau nu etc. etc.. Astfel ca am inceput eu sa ma intreb: De ce mi am facut blog? sau ce fel de blog e al meu? sau cine il citeste? Pai blog mi-am facut ca era in 'fashion" si ca aveam pe atunci o idee, care oricum n-am putut sa o mai pun in practica, si-am "abandonat " blog-ul vreo 2 luni, dupa care am inceput sa scriu, ce? pai cum zicea si Filip cele 5 lucruri care le-am facut dimineata. Intrebarea buna era "de ce?" Pai , eram constieanta ca va fi cel putin o persoana straina care va citi blog-ul, astfel o persoana straina va sti cum poate gandi o alta persoana straina, asa cum eu citesc "n" blog-uri pentru ca dupa sa-mi dau seama ca parerea mea despre laptele cu cereale de dimineata nu mai e la fel de tare ca inghetata cu cereale de dimineata a unui strain. Poate scriu pentru ca ma amuz cand citesc intamplari "tampite" pe blog-uri , care mai de care mai haioase si consider ca intamplarea mea cu cainele de dimineata e mai tare si mai amuzanta(who knows, poate voi fi un comic intr-o zi, deci as avea arhiva ). Si as mai avea o intamplare haioasa: "how Filip was killed" but, sa termin experienta si dupa va povestesc. Cat despre celelalte postari cam morbide, sau la prima vedere fara inteles, logica sunt sigura ca sunt persoane care se vor simti "bine" cand vor vedea ca nu e singurul/a nebun/a care gandeste asa si ca mai sunt. Orice "prostie" isi are publicul sau( tested). Nu comentez stiri, desi ma cam tenteaza, cine stie, vom vedea. Oricum prima mea stire ar fi "un grav accident intre-un scaun un laptop si o catedra, soldat cu moartea laptop-ului, sincere condoleante Proprietarei"cu mici cizelari ca tot se vorbea de limbajul folosit pe blog-uri. Cele mai bune injuraturi le stiu de pe blog-uri, la fel si cele mai tari "lexeme"(for those who knows,only). Inchei prin a multumi colegei mele, once again si"watch out...habar n-ai cand te lovesc cu o intrebare  ".(punctul asta l am pus dupa ghilimele, ca asa am vrut eu, nu ca nu stiu care ar fi ordinea,"." poate avea si alte semnificatii decat un semn de punctuatie, asta pentru cei care-mi cauta nod in papura.)

sunt rani pe care timpul nu le vindeca..dar cu care putem invata sa traim

Am invatat sa iau totul ca atare, sa nu-mi complic existenta cu intrebari, cu cereri de lamuriri, cautand raspunsuri desi imi place sa mi se raspunda la ce intreb, sunt momente si persoane carora nu le cer raspunsuri. De ce? Pentru ca nici ele nu le au sau nu le vor, pentru ca nici macar nu merita efortul meu de a fi pus intrebarea. De obicei cand mi se intampla ceva mai putin placut, cand la inceput parea fenomenal de frumos, rad. Nu prea ma mai mira(tot repet asta cu "nimic nu ma mai mira" dar asa este),csi nici nu ma atinge, vorba aia,  ce nu te doboara te face mai puternic, iar la mine vorba asta spusa mai mult de altii ca o incurajare oarba, merge ca uns. Eu tot adun lucrurile/gesturile/persoanele care incearca sa ma doboare, si le adun ,dar totodata ma fac mai puternica pentru ca odata ce am trecut peste ele ,sufar pe loc, ma ridic si ma uit inainte. Stiu, or sa mai fie, dar macar ele(personalizate)raman in trecut. Mai sunt momente cand trecutul ma mangaie pe spate, usor, ma saruta pe obraz si imi da parul din fata, stau, ma opresc, astep sa vad ce vrea de data asta, e doar o joaca de-a lui, vrea sa vada cum iti mai este, daca au mai ramas urme din el. Zambesc, pe moment ma las dusa de mangaiere, dar de fiecare data deschid ochii cand gestul stangaci ma bruscheaza si trecutul se intoarce in trecut. Revenind, sa stiti ca mi se intampla si lucruri frumoase(asta ca toata lumea ma intreaba de ce scriu doar "trist" cum zic unii). Bine, ca platesc pentru ele, numai eu stiu cat si cum, dar mi se intampla si ma bucur, atat cat pot. Si saptamana asta mi s-au intamplat 2 lucruri frumoase, daca pe cele rele vi le spun, vi le impartasesc, desi putini, foarte putini inteleg ce vreau eu sa zic, pe cele bune n-o sa le zic. Sunt mult prea putine ca sa risc sa pierd din farmecul lor, vreau sa fiu egoista sa ma bucur doar eu cu ele. Suna a un vers dintr-o manea proasta dar asta este. Zambesc din nou, nu stiu cat o sa o mai pot face, si chiar daca fericirea mea poate cauza durere altora, prea putin imi pasa. Realizez ca nu am timp sa mai simt regrete. Traiesc cu trecutul in buzunar, pansez ranile si invat sa traiesc cu ele. Credeti-ma, viata e prea scurta ca sa stai sa astepti sa te vindeci si apoi sa mergi mai departe. NU e o rusine ca trecutul ti-e in buzunar, e o rusine sa nu-l accepti ca fiind trecutul tau. Ma gandesc la viitor cu groaza si cu extaz, nu e exact libertatea la care visam dar cine stie la ce sa se astepte cand cere libertate? Am mai invatat ceva, sa ai grija ce ceri, mare grija, ca s-ar putea sa primesti, dar nu in forma la care te gandeai tu, ci doar in forma la care ai cerut. Postul acesta nu m-am impartasit, m-a urmarit ideea asta peste tot, familie , prieteni si popa de la biserica a intrebat de mine. De ce sa o fac, daca nu imi doresc? De ce sa fac ceva daca nu-mi doresc, chiar daca e ceva bun sau ceva ce trebuie facut. Dumnezeul meu ma intelege asa, fara sa mananc vin cu paine, Dumnezeul meu ma asculta in fiecare seara. In seara asta am sa-i cer sa fie soare maine si sa gresesc mai putin fata de mine.

I JUST want to be OK....today

Tot ce vreau este sa fiu "ok","ok" in sensul in care el a fost inventat. Pe timpul razboiului, cand veneau acasa trupele fara pierderi, se tinea o tablita în sus pe care era scris "0 Killed". De aceea, "OK" înseamna ca este totul în ordine...so...in the end...we all want to be ok:D

vis sufocat...

Ceva iti ingreuneaza respiratia, dupa 10 minute de somn, iti intredeschizi ochii, usor, usor, sperand ca totul sa nu fi fost decat un vis urat intr-o zi de vara.Te lovesti din nou de albul ala suparator, te acopera ca niste panze mari albe si stii si tu de ce nu puteai respira. Deschizi de tot ochii, era o farama in tine care stia ca acolo te vei trezi. Nici nu apuci sa te uiti in jur, ca simti varful rece al acului cum iti sparge vena fierbinte de durere si oboseala. Si apasa tot mai adanc, de parca nu ar stii deja cat suferi si cat te doare, ar vrea sa mai schitezi si fizic, poate asa se va opri. Si incerci sa ridici privirea, insa te dor pleoapele sau mai bine zis ti-s obosite. Aceeasi asistenta de vreo 35 de ani, cu acelasi halat alb murdarit de maini ce fie ii cereau ajutorul fie o rugau sa nu mai infinga acul atat de adanc. Imi zambeste ironic, mai apasa putin si pleaca. In sfarsit si narile ti se trezesc la viata, si sunt din nou doborate de mirosul de spital ca a unei gropi de morti in putrefactie. Te uiti la perfuzie, nu stii ce-i in ea, pentru ce, sau de cand, si simti fiecare picatura cum se prelinge din perfuzie incet incet in vena, si din vena intr-un joc copilaresc se pierde printre sangele cald si te gandesti ca tot ce ti-a mai ramas cald e sangele si acela incearca sa fie racit de o sustanta, de care n-ai nici macar nevoie. De ce ai tu nevoie nu sta intr-o sustanta, nu sta in nimeni si nimic e doar ceva, si atat. Te uiti in jur a nu stiu cata oara, cauti salvarea din nou, te opresti si vezi fereastra pentru prima data e deschisa. Nu vezi soarele dar auzi multimi de oameni susotind, pasari in sunete iritante si mii de insecte care joaca in copacul ce-ti fura privirea de ansamblu. Si-n toata aceasta agitatie inecata in lumina surda stii si tu ca e soare afara si cald. Azi era o zi buna de bronz, de putina culoare, te uiti la mainile vinetii si reci, numai ele stiu cat de bine le-ar fi prins o adiere calda de lumina.Ti-e pielea scoarta rece, sub care bolboroseste sangele deja diluat cu acea sustanta care te intriga de cand ai simtit varful rece de ac. In stanga pe un scaun, doarme tata. Te uiti la el:"Camasa aia si-a luat o si el?De parca ar fi la inmormantare". NU vrei sa vorbesti tare sa nu-l trezesti, e obosit de la cat a tipat pe holurile spitalului si cat a udat cersaful alb, izbitor de alb, si doar lacrimile lui ti-au mai inchis din asprimea mainii stangi. Se sprijina in mana dreapta de coltul unui scaun de lemn ce abia sustine suferinta unui om obosit incercand sa nu innebuneasca in fata singurului lucru care-i da sens ultimelor zile.Ti-e sete, iti freci buzele uscate, te opresti, te doare, dar e prea tarziu, deja iti sangereaza buza de jos. E cald si sarat, dar in urma buza a ramas umeda.Ti-a trecut setea, pentru ca stii si tu ca ceri prea mult. Perdeua incepe sa joace a plecare, adie vantul, si-ti intorci fata spre fereastra sa simti macar o atingere, de orice natura.Si atunci dusmanul intra intr-o fuga, cu papucii albi de spital si tranteste geamul si trage perdeaua: "Femeie, imi iei chiar TOTUL?"(Asta ai tipat, in minte in timp ce ea se intoarce si arucna acelasi zambet ironic de "Ai sa fii bine"). S-a trezit si tata care deja e langa patul de fier acoperit cu alb."Cum te simti?", ii zambesti, n-ai vrea sa-l minti si din cuvinte."Sa inteleg ca mai bine", ii zambesc din nou. "O sa fie bine, am vorbit cu doctorul, si dupa cateva analize,  o sa-ti mai dea ei niste medicamente, o sa mergem acasa". Acasa, intr-un context universal, ar suna ca rai, in contextul tau nici macar n-a sunat. Vine doctorul  si tata fuge spre el, ca spre Dumnezeu si-l intreaba"Cum e?" si se intoarce cu spatele, stie ca-l cunosti prea bine ca sa-si ascunda vreo farama de expresie. Dar stii si tu ce se intampla si stii si tu, ca ar fi mai bine sa inceapa sa-ti placa patul ala de fier si albul si-ar fi bine sa raspunzi la ranjetul stricat al asistentei, si eventual sa o rogi sa caute si alte vene, ca asta a fost sparta de mult prea multe ori si ar fi bine sa te muti mai langa fereastra, e tot ce o sa mai ai intr-una din zilele astea. Si poate si ultima ta privire spre tot ce lasi in urma. Tata iese pe sala, probabil nu si-a putut tine in frau lacrimile pline de neputinta. Iar doctorul se indreapta spre tine, te priveste lung a mila si incepe un discurs prost despre ce ai cum o sa te vindeci, in termeni alesi in asa fel incat tu sa nu intelegi nimic dar totusi totul. Te bate usor pe piciorul stang si-ti zice "Fii tare". Mai tare decat esti? Se poate? Exista? De abia acum te intrebi unde e mama?...hmm...trebuie sa se fi ascuns iar prin cabinete de doctori in cautare de leacuri miraculoase care sa te scape de intunericul ce incet incet iti umple inima prin perfuzia aia tampita care deja iti zgarie neuronii incat incepi sa auzi si picaturile care se izbesc de podul acului si-si incep drumul spre vena. Inchizi ochii, dar nu inainte de a privi din nou prin perdeaua aia a naibii de inflorata si geamurile nesterse de mult, asa vrei sa-ti inchizii ochii de fiecare data, e ca si cum dupa o zi lunga de munca, te intinzi in pat si visezi, e ca si cum dupa o zi plina de plansete, seara iti faci planuri prin care sa razbati suferinta, e ca si cum dupa o zi in care ai fugit in tocuri si fusta, seara iti iei pijamalele tale si te intinzi in pat. Albul te sufoca incet incet, in timp ce inchizi ochi se aude usa, probabil e tata, dar stii si tu ca nu mai vrei sa-i vezi ochii rosii si zambetul disperat si murdarit de durere. Nu-ti pare rau de nimic, la fel cum stii si tu ca n-ai pierdut nimic, viata pur si simplu nu-ti putea oferi mai mult, din contra vrea doar sa te ajute sa-ti ia durea pentru totdeauna. Zambesti cu ochii inchisi."Ce nebuni, sa plangeti doar pentru ca eu voi inceta sa mai plang, si voi inceta sa mai sufar, m-ati vrea cred tot asa cu suferinta mea cu tot, ati fi nebuni  sa cereti asta nu?"

Gemeni 2009 :D

Femeia Gemeni

Pentru viata sentimentala a Gemenilor, anul 2009 se anunta plin de sentimente, dorinte si emotii. In ceea ce priveste dragostea, Gemenii sunt favoritii astrelor. Asadar, asteapta-te la surprize placute!Se pare ca in ultimii ani ai cam facut greseli in dragoste si ai avut destul de mult de platit. Ei bine, in 2009 esti mai inteleapta si dovedesti ca ai invatat cum sa profiti de sansele care se ivesc si cum sa te bucuri de fiecare clipa de fericire. Esti mai sincera, mai relaxata, iar aceasta atitudine noua iti aduce multe avantaje. Daca ai deja un partener stabil, vei vedea ca te incurajeaza in tot ce faci si te sustine atunci cand ai probleme cu cei din jur. Daca nu ti-ai gasit inca dragostea, in 2009 s-ar putea ca norocul sa ti-o scoata in cale. Primeste-o cu bratele deschise si nu te mai intreba daca e prea frumos ca sa fie adevarat sau cat o sa dureze relatia. Totul depinde de tine: tu poti face ca relatia sa dureze, daca vei da frau liber sentimentelor. Scoate-ti din minte ca o relatie stabila inseamna o ingradire a libertatii tale. Dimpotriva, in doi va puteti face viata mai frumoasa. Jupiter, aflat acum in Varsator, te ajuta sa privesti totul mai relaxat si sa actionezi mai intelept. A venit vremea schimbarii pe care partenerul tau o astepta si pe care tu o tot ai tot amanat-o. Iar puterea pe care ti-o insufla Saturn din Fecioara te ajuta sa te adaptezi fara dificultati.Inainte petreceai cu prietenii, acum incepi sa sarbatoresti evenimente fericite in familie.S-ar putea sa apara si probleme, mai ales daca esti neglijenta cu banii. Esti certata, dar fara rautate. Una peste alta, 2009 este un an bun pentru Gemeni, daca pot dovedi ca au invatat sa acorde atentie lucrurilor cu adevarat importante. Vei merge inainte cu pasi mici, dar siguri.

Zodiile tale
Persoanei nascute la data 7.6.1988, ora 09:28, ii corespund urmatoarele zodii:

Dupa Zodiacul European:

- zodia Gemeni (decada 2)

- ascendent in Leu

Dupa Zodiacul Chinezesc:

- zodia Dragon (de Pamant)

- ascendent in Sarpe

Dupa Zodiacul Indian:

-zodia Phoenix

Dupa Zodiacul Druidic:

-zodia Carpen

Dupa Zodiacul Floral:

- zodia Orhidee

oameni 8

Ca nu sunt cea de ieri, stiu, la fel cum stiu ca maine nu voi fi cea de azi. Si asa ti-e greu sa-ti accepti propriile tale schimbari, cum faci cand altii se schimba. Cum faci cand intri in jocul lor pervers de "cum ar fi daca"? Te pierzi, iti pierzi zidul rece de care te sprijineai si incet, incet saruti pamantul, pentru ca daca tot o sa cazi, macar fa-o din iubire , pentru pamant. Sub o umbrela nu incap mai mult de 2 persoane(testat), insa ce faci cand umbrela nu te accepta singura sub ea? Renunti si incepi sa cersesti. Ce? Uitare, uitare si visare. Iar sinceritatea s-a pierdut undeva prin hainele de firma ce miros a un parfum ametitor de scump. Te mira? Nu, dar mereu faci aceiasi pasi gresiti care te aduc mereu la acelasi start al startului deja invechit. Si pleci, si de fiecare data iti propui o alta tactica, daca cumva vei atinge vreo linie de sosire, oricum nu stii spre ce pleci, sau unde te opresti. Ai obosit? Si inca cum!!! Si ce?! Ai altceva de facut decat sa "alergi"? Nu.  Atunci?..Priveste in jur, fete si baieti inunda parcurile si trotuarele de maini transpirate in miros caldut de sarut, femei cu verghete pe mana pe terase, barbati cu scoruri in meciuri de sex si baieti timizi care urmaresc stangaci fetite prea devreme "coapte". Tu unde te incadrezi? Nicaieri.  Atunci vezi de ce trebuie sa alergi mereu, de ce trebuie sa te intorci mereu la acelasi start? Nu ti-a mai ramas nimic decat fuga, in care cei din jurul tau cladesc un curaj, o forta, o putere care ti-o atribuie si de care se minuneaza mereu, de fiecare data cand pleci de la start. Opresti un om pe strada noaptea si-l intrebi "cat e ceasul?", el iti raspunde "e tarziu" si nici macar nu-l cunosteai. Oamenii nu te mai mira demult, la fel cum ei nu-ti mai trezesc vreun interes sa schitezi vreun zambet, aceiasi trandafiri rosii, aceleasi sms-uri, aceleasi plimbari si gesturi si aceeasi adunatura de cuvinte surde rostite intr-una cat mai teatral "te iubesc". Esti cu mult sub ei, cu mult, pentru ca inca nu poti intra in ritm cu ei, nu poti juca la fel de bine, la fel cum nu poti simula sentimete pe care ei le incearca zilnic ca un nou fel de mancare. Esti rece si atat.Ti-e bine? Nu. Cat tupeu sa vrei sa ti depasesti conditia, dar te-as intreba "Ai forta pentru MAI mult?" Nu. Atunci invata sa ramai acolo jos, si invata sa te multumesti macar cu ce sentimente ti-au mai ramas, dramaluiestele cu inteligenta. Sunt oameni care traiesc emotiv la scara inalta, care iubesc si nu le este rusine sa o zica, si apoi sunt cealalta categorie care iubesc emotiv dar nu o zic, si nu pentru ca le-ar fi rusine ca iubesc, ci pentru ca le-ar fi rusine sa zica ce iubesc, iubesc sentimentul de a iubi sau de a fi iubit odata, iubesc sa fie in preajma acelui sentiment care-i aduce aminte de faptul ca a iubit si el/ea odata, iubesc sa fie reci la fel cum iubesc wisky-ul cu gheata, iubesc sa faca sex, sa se mandreasca cu ce au/avut. Nu mi-e mila de ei, ii iubesc, as vrea sa fiu ca ei, sa-mi permit sa ma joc si eu cu sentimentele asa cum o fac ei, sa ma simt puternica. Chiar vrei? Probabil ca nu. E ca si cum iti plac pantofii cu toc dar stii si tu ca te vei incalta mereu cu balerini pentru ca in ei te simti comod si bine.Inca un motiv pentru care iubesc oamenii, cred ca ii iubesc cel mai mult pentru ca eu nu sunt ei si niciodata nu as putea fi oricat m-as stradui si as incerca. Imi place sa pledez in copila aia prostuta, cu care rad majoritatea ,ma prinde. Cat am sa o fac? O viata, pentru ca nimeni nicicand nu va avea tupeul sa ma suporte asa cum sunt. Te iubesc, da,  pe tine care citesti si ai impresia ca citesti o carte a sufletului meu. Au iesit papadiile!! Nu ma astept sa intelegi de ce imi plac...

el/ea..:)

El : ce soare:)

Ea : buna :)

El : de ce mereu trebuie sa o luam de la inceput ?

Ea : da,e soare,e bine

El : stiu,se simte

Ea: ce copil

El: atunci...mai bine .."buna":)

oameni 7

Sunt sociabila la cerere (cum imi zicea cineva si am pachete standard si unele chiar "gold"). Imi impart viata ca hainele din dulap pe care le imbrac in functie de vreme, fie pregatita sa imi iau bocanci si blugii rupti cu un tricoul primit pe strada sau fie pregatita sa imi pun rochia de gala cu tocurile dusmanoase pe picioarele mele si cerceii perfect asortati. Starile mi le schimb la fel de des ca ciorapii(adica cam de 2 ori pe zi), insa am vreo saptamana de cand schimb ciorapi asemanatori ca si culoare si forma.Sa-mi fi stabilit un "ritm", sau sa ma simt atata de bine in "ciorapii" astia incat n-as vrea sa stric ceva si sa-i schimb? Nu stiu. Oricum incerc sa ma dezobisnuiesc sa privesc in urma, stiu ca produsul final e o suma a experinetelor anterioare, dar imi place sa privesc spre viitor ca sansa de a imbunatati produsul prezent. E frig afara, nici in sufletul meu nu sunt mai multe grade, insa asa cum niciodata nu mi-am plans de mila, n-o fac nici acum pentru ca sunt intr-un sistem in care nu-mi permit sa stric "echilibrul" cu mila, cu plansete, cu vise. Asa am ajuns sa functionez din inertie si lipsita de erori majore. Inertia mi-e favorabila, ma duce incet incet spre normalul la care "visez" de ceva timp. Nu m-am vazut niciodata Cenusareasa pentru ca nu ma vad asteptand pe "print" sa vina la mine cu "pantoful". Cel mai probabil m-as fi dus eu la el si i-as fi cerut pantoful inapoi si i-as fi lasat si un numar de telefon in caz ca vrea sa vada si celalat pantof. N-o sa stau sa astept ca ceva mirific sa mi se intample, mi le fac eu mirifice sau cel putin incerc. Incerc sa nu cad prada starilor "emo", incerc sa fac multe lucruri care sa nu ma tina in trecut, sau pur si simplu lucruri care sa nu ma lase "eu cu mine', e o tehnica de autoaparare prin care gasesti "normalul", nici nu mi-as dori mai mult. Simt mai putin, gandesc mai putin, sunt draguta mai putin, rad mai mult, glumesc mai mult. Imi place sa cred ca in viata nu am pierdut nimic, sau sa zicem ca am pierdut doar acele "lucruri" care nu mi-au trebuit, orice sfarsit aduce un nou inceput, aici intervine inteligenta fiecaruia de a construi un inceput mult mai frumos mai "intelept". Sunt astfel intr-o continua concurenta cu mine, un "eu" mai bun ca cea de ieri, si ma lupt mereu cu "obiceiuri" din trecut. Mintea iti spune ce sa faci, insa cred ca inima iti spune daca e bine sau rau. A se intelege inca odata ca nu port ura nimanui, ca nu sunt suparata pe nimeni, nici macar pe mine, cum as putea fi suparata pe o persoana care la fel ca mine "greseste", cum as putea fi suparata de ploaie ca mi-a stricat coafura? Toti gresim, unii mai mult, important e sa nu stam doar in regrete. Ma ridic de fiecare data, ma scutur de fiecare data, dar totdeauna cand ma ridic, ma scutur si-mi aranjez hainele prafuite , todeauna ma uit inainte, si incerc sa-mi "pavez" drumul cu mai multa incredere si siguranta, si mai putina vulnerabilitate. Ma intreba cineva daca mai am incredere in oameni, in prieteni? Cum sa nu, e ca si cum nu mi-as da mie o sansa de a trai. Insa oamenii pe care i-am lasat in urma, nu faceau fata "ritmului" meu, sau poate pur si simplu au luat un alt drum, ne mai intalnim in intersectii ,dar de fiecare data fiecare e atent la semnele de circulatie(ar fi o prostie sa te "accidentezi" din nou cu ei nu?). Iubesc oamenii, doar ca am invatat sa mi-i aleg eu. Nu am nevoie de o "gasca" de "oameni " ca sa ma simt bine, pot sa ma plimb pe drumul de centura si cu doi oameni si sa fiu implinita in acel acel moment. E o prostie sa incetezi sa iubesti doar pentru ca o persoana din univers a incetat sa te mai iubeasca. Imi tin trecutul in buzunarul de la spate, asa e cel mai posibil sa 'cada" fara sa mai "simt" sau e posibil sa sa-l uit eu in buzunar.

Cand va veni si "timpul "meu , de abia atunci iti voi putea multumi pentru tot ce nu mi-ai "aratat", pentru tot ce n-am putut visa si atunci ma voi aseza la marginea drumului , voi privi inapoi si voi zambi . Iti voi multumi atunci pentru ca nu mi-ai aratat"tot" ce as fi putut "simti".

el/ea...:)

El has signed "back "in(16/03/2009 0:00 AM)

El: ce frig..

Ea: sunt rece..de la atata frig

El: o sa uiti

Ea: nu..am sa plec

El: e tarziu..

Ea: demult nu mai simt..timpul

El: mai ramai putin....te rog

Ea: e tarziu

El: e frig...si o sa ploua

Ea: am iesit din timp...nu mai simt..nimic:)

El: dar..

Ea has signed out (16/03/2009 zero: 02 Am )

Ultimul post morbid...

Te cantaresti mereu raportandu-te la reusitele si esecurile tale. Dar ce faci cand rezultatele sunt doar cele pe care lumea le vede? Ce se intampla cand lumea iti spune ca te-ai schimbat, ca ai devenit mai rau, mai egoist, mai fitos,mai rece si cand tu stii ca ce era in sufletul tau acum ceva timp inca se afla acolo, neclintit nici macar pentru o secunda de ceea ce tu arati lumii. Ai nevoie de aer curat ca de ultima sansa de a supravietui logic. Te raportezi mereu la ce zic altii, prietenii te admira, nu stiu cum ai resusit, cei care sustin ca te-au cunoscut sunt uimiti de schimbare. Sunt atat de prinsi de uimire incat nu vad stangaciile care tradeaza lumea ta perfecta si fericita.Te-ai luptat ca nimeni sa nu-ti planga de mila, ti-ai jurat razbunare, ti-ai promis fericire. Dar numai tu stii cat iti este de greu sa te trezesti dimineata, doar tu stii ca niciodata nu vei mai fi la fel,nu vei mai zambi la fel. Te bucuri, te bucuri nespus si sincer pentru fericirea altora pentru ca ai ajuns la realitatea ca a ta a trecut. E ciudat sa realizezi ca ai fost fericit si ca stii ca niciodata nu vei mai fi la fel de fericit, ai ca dovada sufletul de azi. Ciudat, oamenii nu te cred si zic ca e o "chestie" de moment, dar tu stii ca vei suspina odata pe an, ca va trebui sa-ti joci rolul social ca sa nu dai de banuit. Te trece un gand rece sa renunti dar nu ai cum, nu ai puterea, esti prea slab, prea mic si totusi in ochii lor atat de mare. Ai dezamagit si vrei acum sa demonstrezi ca esti tare, ca nu te mai atinge nimic. Dar cum sa te atinga cand tot ce te-a putut distruge pe dinauntru a facut-o deja. Iti placea sa fii copil sa crezi in fiecare "te iubesc" sa zambesti la fiecare ciocolata. Azi incerci sa joci o fericire demult uitata ca sa demonstrezi ca esti puternic. Nu te mai atinge nimic, si ar fi o apocalipsa sa spui exact ce gandesti, ai opri din fericire atata lume. Te multumesti cu lucruri care pentru multi sunt nesemnificative, sau doar o rutina zilnica, gasesti in ele masca fericirii. O porti atat de ipocrit, dar totusi lumea te aclama, esti cel mai prost actor al vietii tale si totusi atat de bun pentru specatorii tai. Ce naivi, toti, caci nimeni niciodata nu va mai putea vedea ce ascunzi dupa zambete, ironii, jigniri, tigari, bautura, rasete, subtilitati, injuraturi. Nimeni nicicand,  caci chiar daca lumea va putea citi pe acest blog despre tine tu, prietene, ii vei fermeca din nou, si-i vei face din nou sa te aclame. Traiesti din trecut, ai incetat de cateva luni bune sa mai visezi noaptea inainte sa adormi, e mai bine, face totul mai usor de acceptat si mai clar de jucat.Ti-ai promis ca va fi ultima data cand te vei lasa descoperit, vulnerabil.  De maine iti promiti sa-ti joci rolul mai cu atentie, fara scapari si fara uitari de replici. Soptitor nu ai, ar fi si culmea, sa-ti dicteze cineva zambetul si gluma, n-ar mai fi la fel de realist. Si-ti promiti sa te inchizi de tot, ai fost fericit, a trecut, ai iubit, a trecut, ai avut noroc, s-a dus, ai fost sincer, s-a incheiat. Si nimeni nicicand nu va putea sa te dezlege . Esti cel mai realist om de pe pamant, esti cel mai realizat, stii ca nu vei mai fi fericit, si esti dispus sa-ti continui viata. Numai daca ar sti vreounul, sa te apalude din culise dar i-ai dat pe toti afara din culise, te faceau vulnerabil. Oamenii se schimba, tu nu, tu iti schimbi doar mastile ca sa te aperi nu ca sa cauti fericirea. Pacat ca lumea inca se mai crede profesorul tau, esti singur cand te duci la somn, in sufletul tau dar totusi atatia fani si spectatori. Si daca cineva iti poate promite fericirea te amuzi si-i lasi sa se desfasoare, asa mai uiti si tu de timp, de trecut. Te admir si totusi NIMENI, NICICAND. Iar cei care vor sta mereu in primul rand privindu-te, ei vor fi cei care vor fi absorbiti si impresionati cel mai mult de jocul tau scenic, ce ironie, iar printre ei se afla si trecutul si prezentul si viitorul. Le zambesti, stii ca asta le simplifica viata, traiesti din firmiturile lor de fericire, nici n-ai putea altfel, cata putere, acum e noapte da-ti masca jos si bagate in pat, maine trebuie sa fii in forma, spectatorii isi vor ocupa locurile de dimineata in sala vietii tale sociale. Bucura-i...

Acest post este un pamflet si trebuie luat ca atare,anumite insusiri ale personajului principal sunt hiperbolizate in mod special de autor,nu are legatura cu realitatea si nici nu face referire la vreun "personaj" din preajma posesoarei acestu blog.

workin' on a dream

see..somehow..I have the power to see the truth...somehow I handle my own fears...and finally...I'm still on the track...if only I knew what I know today....i have my own dream..someday...i'll finish it...

oameni 6

Ma doare..sincer..ma doare....dar uimirea mi-e mai mare. Mi-a prins durerea ca-ntrun joc al mirajului, zambesc, ce copil prost si ce sentimente copilaresti. Chiar ai crezut in unicorn? In zapada care sa nu se topeasca? In print frumos? In ganduri nobile? In dreptate ? In.....? Imi rezam capul intre astea doua maini care au imbratisat atata lume, cu atata dor si fericire, si visare, tot voi dragele mele ati imbratisat si dusmanii, si visele, si iluziile. Cum de nu obositi, cum de inca mai lucrati pentru sufletul meu? Cum de rezemati cel ce va aduce atata nefericire? Cata putere. As vrea sa fiu puternica ca voi, sau sa simt ca puterea voastra face parte din mine dar vidul meu nu concepe putere. Dar gata, da, parea inca o postare despre suferinta si nefericire, mi-a ajuns, durerea  suferinta s-a transformat in uimire. De azi ma minunez, nu mai incape in mine pic de suferinta doar uimire si Doamneee cate uimire poate exista in lume. Si eu ma uimesc pe mine si cata autofrustare, autodezamagire. Nu sunt normala(perfecta nici nu indraznesc sa tastez, e mult prea departe de mine) Port in mine sacul cu defecte, si Doamnee ce greu e dar cei din jur, mi-l fac atat de usor. Dar ce rost are ca eu sufar, plang, ma consum, ma autodistrug cu ganduri nocive? Sunt mult prea insignifianta pentru lumea asta. Imi ordon meticulos patratica mea si punct, imi ocup locul si ma minunez, zambesc la tot ce ma inconjoara. Zambesc si va multumesc.  Fara voi probabil  ca as fi aflat ce e fericirea:)

tu ce faci cand ei te au dezamagit?

Ca nu ma duc la cursurile de la ora 8 dimineata se stie,ca nu mi place sa merg pe jos asta se stie, ca mi place ciocolata asta se stie,ca rad aiurea si mult,si asta se stie.Ce nu stie lumea,si ce nu poate ea vedea cu ochiul liber?..nu stie ca nu suport barbatii seriosi,fetitele cu plicuri,spanacul,melodiile siropoase,si momentele romantice care dau in diabet mental. Am abilitatea de a analiza tot ce se petrece in jurul meu,sa gandesc fara sa spun ceea ce gandesc,am abilitatatea de a face pe "proasta" pentru ca,ce poate fi mai ironic decat sa te comporti in preajma unuia crezandu l prost si sa ti dai seama mai tarziu ca nu e.?Si lumea permanent este interesata de persoana mea,vor sa stie unde sunt,cu cine,ce am mai facut,daca e iar la pamant sau iar scrie pe blog despre cum s a ridicat ea nevoie mare..De obicei,cand las ceva in 'urma" nu ma mai intereseaza ce se intampla cu acel ceva/cineva.Stiu ca daca am ales sa l las in urma a fost pentru ca am constientizat ca mi va fi mai bine,si ca acel ceva nu mi poate oferi "avantajele" de care am nevoie pentru fericire...Avem "obiceiul" de a socializa,unii mai mult,altii mai putin.Mi se reproseaza des ca nu ma las sa fiu descoperita..Pai cum donsoara/domnu "X" sa ma deschid tie ca o carte prin care poti lectura de cate ori ai chef,si poti intoarce paginile de cate ori n ai inteles ceva,sau pentru a tine minte ceva?...Eu cu ce ma aleg dupa..dupa ce tu,stai si meditezi si ti zici "ce carte proasta,n as recomanda o nimanui" si o inchizi la loc(de fiecare data mai tare si mai adanc) si pleci.Pentru ca tot in natura noastra sta obiceiul de a pleca atunci cand nu ne convine ceva,cand nu ne mai place ceva.Iar eu de fiecare data trebuie sa "lucrez" din nou la copertile mele,ca data viitoare sa nu mai atrag potentialii cititori care din nou dupa o lectura profunda aleg sa plece.Lucrez la coperti ca sa atrag acei cititori care vor dori sa ma puna in "biblioteca" sufletului pentru toata viata.Mai sunt ,bineinteles,si acei cititori care citesc pe diagonala si au impresia ca stiu tot ce se putea sti despre acea carte...ce naivi,si sunt multi,si din ce in ce mai multi...Ei aleg sa plece,nu i pot judeca ca nu le a placut ce le am aratat...dar ceea ce ma scoate din sarite..este "critica" de dupa..sustinuta de cate ori au ocazia in fata unui auditoriu,care normal,sunt de acelasi nivel(sau chiar mai jos) ca ei.Si uite asa traiesc zilnic,auzind din nou cum "x" a zis ca"..."...si ma amuz(teribil)...Si mai ai curajul sa ma intrebi de ce nu vorbesc despre mine,de ce nu "ma deschid" in fata ta?...Am dat de prea multe ori o parte din mine(o parte din paginile vietii mele) unora,care au plecat..am ramas ,din ce in ce cu mai putine pagini de iubire,stima,prietenie..toti insa mi au lasat paginile cu rece,cu ura,cu indiferenta(astea nu i atrag niciodata)...E clar poate acum de ce mi apar si ultimele "pagini" (ingalbenite,rupte cum or fi ele) ascunse intre doua coperti atat de frumoase,atragatoare,amuzante,naive si copilaresti....Ceea ce multi nu stiu..este ca de fiecare data cand au avut prilejul sa ma parcurga ca pe o carte..au lasat urme,care sunt si acum impregnate pe paginile ramase..si ceea ce face ca lectura sa fie din ce in ce mai grea(si mai greu lizibila) pentru cei ce i urmeaza...Cuprinsul..l am rupt demult,nu facea decat sa mi aduca aminte de cate"erori" umane m au inconjurat...Am pastrat notele de subsol(pe care le inteleg doar cativa pasionati de lectura mea,si pentru ei sunt mereu dispusa sa ma deschis,cu riscul de a lasa si pe altii sa si lase amprentele pline de invidie,ura,de a ma folosi pentru a si umple timpul liber)....Nu sunt o persoana razbunatoare...dar am "defectul" de a tine minte..si de a tine(in mine)...iar ei ma ajuta sa adun..fara sa si de a seama...si le zambesc de fiecare data cand rup bucatele din paginile mele..desi daca ar gandi cat de putin ar sti ca un "imi pare rau" nu va lipi perfect la loc bucatica rupta..nu stiu,acum...cine e mai naiv...eu?..sau...voi?

Inchei cu un vers de a lui Ombladon: “Ti- am mai zis(...):imi rupi inima...iti rup capu!..."

LeApSa:D

6(sau sashaaa-cum ar zice babe-) lucruri care ma fac sa zambesc:

-ma fac sa zambesc diminetile de sambata

-ma face sa zambesc sms-ul de la babe (in care ma trezeste pe la 2 noaptea doar sa mi zica "fata ce proasta-s am dat cu capul de usa de la baie)

-ma fac sa zambesc gama diversificata de minti "normale si logice" care ma inconjoara(ma amuza teribil oamenii in armonia lor cu lumea)

-ma face sa zambesc(si cu sufletul) marea

-ma face sa zambesc orice lucru marunt( e tot ce lumea nu-mi poate lua)

-ma face sa zambesc ..nu ma pot abtine(am incercat sincerX( ) ciocolata:X

el/ea...:)

El : ...si martie..

Ea : si soare..

El : al tau?

Ea : va fi :)

El : ma uimesti..

Ea : al nostru..

El : al tau...

eu..

X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunţ. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacţie e întotdeauna energică; urmatoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înţelepciune" nu e, în fond decât un veşnic "după ce mă gândesc", adică nonacţiunea ca prim gest.

LeApSa:D

Sunt... dusa cu capu.(but everybody knows that)
Aş vrea...sa comercializez sentimente.
Păstrez... amintiri unui copil naiv.
Mi-aş fi dorit...sa fi ras mai mult,sa fi simtit mai putin,sa nu fi refuzat bucata aia de ciocolata.
Nu îmi place...sa fiu mintita.
Mă tem...ca ma limitez la prea putin...sau ca visez la prea mult..
Aud...mereu...cum imi canta prietenii mei imaginari:X "I got my mind set on you"
Îmi pare rău că...ma maturizez.
Îmi plac...ciocolata,caramelul,ideile bune,tigarile cu alcool,somnul,idea de iubire.
Nu sunt...asa cum mi as fi dorit...(sunt mai mult decat atat:D)
Dansez...mai tot timpul:))..
Cânt...ca un butoi..de fapt mai rau..ca o ciubota...dar asta ma face sa rad:))
Niciodată....nu mai spun niciodata(mi s a dovedit de prea multe ori=)) )
Rar... plang
Plâng când privesc...in cimitirul meu cu amintiri( se intampla rar;)) )
Nu îmi place de mine pentru că..sunt prea copil,prea naiva..pentru tot ce ma inconjoara.
Sunt confuză...cand trebuie sa aleg intre milka de caramel sau inghetata de caramel..
Am nevoie... de zambetul meu(mereu)
Ar trebui...sa mananc mai multa ciocolata (pentru cat de gretoasa e lumea:) )

corecteaza-ma..

Corecteaza-ma cand iti spun ca ne-am nascut din iubire, la fel demult cum unii s-au nascut din ura, ca viata e cea mai frumoasa clipa si daca nu inveti sa ti-o faci prieten poate fi cel mai obsesiv gand. Corecteaza-ma daca gresesc cand zic ca timpul ni l-am facut partener, sperand ca astfel il avem de partea noastra si ca astfel ne poate oferi mai mult. Curand vei realiza ca indiferent ce este el pentru tine trece si lasa urme, insa de tine depinde ce fel de urme si cat de profunde. Timpul te invata sa uiti, sa regreti, sa iubesti mai mult ceea ce te inconjoara in prezent. De ce pierzi secunde/minute/ore din prezent planificand viitorul? Si colaborarea asta cu timpul ti se pare una dintre cele mai bune reusite ale tale, copil prostut, timpul trece iti ofera vise care usor ti le transforma in cosmaruri perfecte. Stie sa te puna pe scena lui si sa se joace cu tine ajungand sa te izbeasca intr-o mocirla frumos planuita impreuna cu el. Timpul nu vindeca, doar naivii spera ca el va aduce fericirea, in timp ce ei stau si asteapta. Timpul n-a urmat nici un curs de terapie a sufletelor, nici o lectie de consultanta mentala.

Corecteaza-ma daca gresesc cand iti spun ca indiferent cu cine ne aliem singuri trecem prin cele mai dure situatii, acelea in care nimeni nu-ti poate lua durerea, in care nimeni nu-ti poate da iluzia perfecta a unui "ceva mai bun" in care visele pierd in fata cosmarului realitatii. Toti din jur iti dau sfaturi care sunt perfecte dar nu perfecte si pentru tine, nu ai puterea sa le aplici. Comoditatea situatiei in care te afli iti dicteaza reflexul de a "te complace" si timpul trece si corecteaza-ma daca gresesc cand iti spun ca pierzi secunde bune doar stand...

Corecteaza-ma daca gresesc cand iti spun ca indiferent de ce esti, faci sau nu faci esti insotit permanet de vise. Pacat! Va fi prea tarziu, si te rog corecteaza-ma daca voi fi gresit cand vei invata sa-ti traiesti visul in realitatea care te inconjoara. Sa-ti iei visele si sa le impletesti intr-un frumos joc , care sa starneasca invidia celor ce le-au lasat undeva pe drum, iar timpul(colaboratorul perfect) le-a luat,le a dus, in trecut

...Si in sfarsit...promit ca te voi corecta daca vrei gresi spunand ca renunti...voi incerca...si daca totusi..vei renunta...voi intelege...asa cum inteleg mereu..

el/ea...:)

El: si...cum a fost?

Ea: :)..as vrea sa pot zice.."bine"

El: ma faci sa rad

Ea: bine

El: ai zis "bine" ;))

Ea: as vrea sa fi fost "bine"

El: va fi..

Ea:..urasc speranta

El: atunci lupta:)

Ea: iar?

El has signed out(15/02/2009 DOI:00 PM)

14 feb...so uat?

Mda...si uite a venit si,de fapt e maine,sfantul valentin(chiar am o cunostinta cu numele asta:-? )...Pentru prima data dupa cativa ani Sf Valentin m a prins...singura...linistita,fericita..singura(am mai zis asta parca).Ma lovit din plin marketingul agresiv....Ma plimbam azi prin Selgros,Kaufland,Mall(nu cautam cadou petru ziua de 14,in nici un caz..ci ceva dragut pentru prietena mea a carei zi a fost pe 12 si urmeaza sa o sarbatorim pe 14..in completarea cadoului)...ma rog...ce sa zic...mi s a facut greata de la atata "dulcegarii"..de la mainile impreunate ale 2 persoane de sex opus,de zambete cat fata,de chichoteli in fata rafturilor cu diverse kkt-uri in forma de inimioara....A da...am ramas uimita cate chestii in forma de inimioara pot crea marile companii..nu zic...ok e un moment perfect sa manipulezi masa(care este"legata" de o alta persoana)..nu zic,e un moment perfect sa ti pui la bataie creativitatea incat sa sensibilizezi orice tanara domnisoara in cautare de ceva"micutz,dragutz,finutz,gingas" care sa smulga multumiri ,zambete si multe saruturi de la partener...inteleg oportunitatea comerciantillor care si rotunjesc bine conturile pana in ziua de 14..ii inteleg,si e normal..daca masa cere..i se da..contra cost(dar cine se uita la bani cand vine vorba de persoana iubita)....De unde pornisem?...aa..de la diversele chestioare...si ma uitam cu ochii cat cepele la cutiile frumos ambalate in care luceau ciocolatelele in forma de inimioara...la tortuletzul de ciocolata in forma de inimioara...la conffeti in forma de inimioara...acadele in forma de inimioara..accesorii..cutiute,pungute,felicitari,rame,canite,farfuriute,lenjerie intima,tricouase,lumanarele,breloc...ursuleti,pernute..toate in forma sau pline cu inimi..inimi in stanga in dreapta pe raftul de sus pe cel de jos..hopa si doi ciudati cate poarta un carton frumos decupat in jumatati de inima...inimiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...peste tot,oriunde....M a luase cu ameteala sincer sa va zic,cautam o bucata de ciocolata,o bucata tampita de ciocolata...si hopa...tot raftul cu milka,raffaello..era prin de inimioare tampite ...si mi ziceam in gand"Andreea doar n oi fi proasta sa ti cumperi si sa manaci inimi,poate se termina stocul si ultimul indragostit vine in graba si hopa tu i ai luat ultima surpriza pentru prietena sa,sau poate aia de la casa iti va zambi ironic("uite indragostita")...am gasit in spate pe un raft o ramasita de milka de caramel,si aia strivita de inimioarele de ciocolata milka...De vreo saptamana netul inunda in mesaje,concursuri,inimioare..ca sa te pregateasca psihic pentru ziua de 14...vitrinele,tejghelele,statiile de tramvai/autobuz,email-uri etc au fsot invadate de inimile rosii prost vopsite desenate..Prea mult rosu,parca as fi intr un spital in tot orasul,si suntem in epoca transplanturilor de inimi...E trist ca avem nevoie de "24 de ore" oficiale pentru a abunda in dragoste,saruturi,atingeri,declaratii,sex...e trist ca oamenii nu si dau seama de proportia de 99,9% de comert...ca o dam in extrem de multe dulcegarii,si sentimente(daca sunt sentimente) facute publice...De ce nu avem si o zi a oamenilor singuri,sau a despartirilor...dc?..probabil pentru ca nimeni nu ar avea ce vinde,pentru ca nimeni nu ar avea ce cumpara,pentru ca "nu da bine pe ecran"...pentru ca nu facem "rating" pentru ca profitul nu va creste,pentru ca prostia omului are nevoie de inca unul ca sa se incurajeze in a creste in prostie..pentru ca.....

Oricum va urez succes in ambuscada de inimi.:)

O sa raman acasa de ziua iubirii… O sa raman acasa de teama ca nu cumva vreun agent de vanzari mai dedicat sa-mi bage ranjind vreo inima pe gat…sau sa castig vreo excursie in "doi" la Paris..

el/ea...:)

El: am auzit ca esti iarasi singura...

Ea: mereu am fost:)

El: si eu?..si ei?!!

Ea: :)

El: esti singura..

Ea: mereu am fost...

ten rules..

1. In primul rand..n o lasa sa bea..

2. Si cand bea..car o pe umar..

3.Pregateste-te sa intri la puscarie.

4.Nu te astepta la prea mult ajutor din partea tatalui

5.Daca ai impresia ca stii ce urmeaza sa se intample...gresesti.

6. Cand o dor picioarele..fa schimb de pantofi cu ea..

7.Continua sa ti repeti aceeasi fraza:"Totul face parte din farmec"

8.In a 33 a zi impreuna...adu i un singur fir de trandafir...

9.Daca iti spune ca te va omori sa nu presupui ca e o metafora..

10.Ii place sa scrie...incurajeaz o..

"Si in final timpul petrecut cu ea..va fi cel mai fericit din viata ta/"111

el/ea...:)

Ea: ce vreme

El: buna vis

Ea: :)

El: ..la fel de tare doare?

Ea: doar cand uit..

El: noteaza-ti

Ea: poti tu sa-ti notezi sentimente?

El: ti le pastrez eu atunci

Ea: doare..

El: ploua..

Ea: m-am saturat de atata ploaie

El: nu...chiar ploua..uitate pe fereastra

Ea:..

El: pe mai tarziu vis..

Ea: sa le tii bine ...te rog...sa nu cada(iar)