oameni 8

Ca nu sunt cea de ieri, stiu, la fel cum stiu ca maine nu voi fi cea de azi. Si asa ti-e greu sa-ti accepti propriile tale schimbari, cum faci cand altii se schimba. Cum faci cand intri in jocul lor pervers de "cum ar fi daca"? Te pierzi, iti pierzi zidul rece de care te sprijineai si incet, incet saruti pamantul, pentru ca daca tot o sa cazi, macar fa-o din iubire , pentru pamant. Sub o umbrela nu incap mai mult de 2 persoane(testat), insa ce faci cand umbrela nu te accepta singura sub ea? Renunti si incepi sa cersesti. Ce? Uitare, uitare si visare. Iar sinceritatea s-a pierdut undeva prin hainele de firma ce miros a un parfum ametitor de scump. Te mira? Nu, dar mereu faci aceiasi pasi gresiti care te aduc mereu la acelasi start al startului deja invechit. Si pleci, si de fiecare data iti propui o alta tactica, daca cumva vei atinge vreo linie de sosire, oricum nu stii spre ce pleci, sau unde te opresti. Ai obosit? Si inca cum!!! Si ce?! Ai altceva de facut decat sa "alergi"? Nu.  Atunci?..Priveste in jur, fete si baieti inunda parcurile si trotuarele de maini transpirate in miros caldut de sarut, femei cu verghete pe mana pe terase, barbati cu scoruri in meciuri de sex si baieti timizi care urmaresc stangaci fetite prea devreme "coapte". Tu unde te incadrezi? Nicaieri.  Atunci vezi de ce trebuie sa alergi mereu, de ce trebuie sa te intorci mereu la acelasi start? Nu ti-a mai ramas nimic decat fuga, in care cei din jurul tau cladesc un curaj, o forta, o putere care ti-o atribuie si de care se minuneaza mereu, de fiecare data cand pleci de la start. Opresti un om pe strada noaptea si-l intrebi "cat e ceasul?", el iti raspunde "e tarziu" si nici macar nu-l cunosteai. Oamenii nu te mai mira demult, la fel cum ei nu-ti mai trezesc vreun interes sa schitezi vreun zambet, aceiasi trandafiri rosii, aceleasi sms-uri, aceleasi plimbari si gesturi si aceeasi adunatura de cuvinte surde rostite intr-una cat mai teatral "te iubesc". Esti cu mult sub ei, cu mult, pentru ca inca nu poti intra in ritm cu ei, nu poti juca la fel de bine, la fel cum nu poti simula sentimete pe care ei le incearca zilnic ca un nou fel de mancare. Esti rece si atat.Ti-e bine? Nu. Cat tupeu sa vrei sa ti depasesti conditia, dar te-as intreba "Ai forta pentru MAI mult?" Nu. Atunci invata sa ramai acolo jos, si invata sa te multumesti macar cu ce sentimente ti-au mai ramas, dramaluiestele cu inteligenta. Sunt oameni care traiesc emotiv la scara inalta, care iubesc si nu le este rusine sa o zica, si apoi sunt cealalta categorie care iubesc emotiv dar nu o zic, si nu pentru ca le-ar fi rusine ca iubesc, ci pentru ca le-ar fi rusine sa zica ce iubesc, iubesc sentimentul de a iubi sau de a fi iubit odata, iubesc sa fie in preajma acelui sentiment care-i aduce aminte de faptul ca a iubit si el/ea odata, iubesc sa fie reci la fel cum iubesc wisky-ul cu gheata, iubesc sa faca sex, sa se mandreasca cu ce au/avut. Nu mi-e mila de ei, ii iubesc, as vrea sa fiu ca ei, sa-mi permit sa ma joc si eu cu sentimentele asa cum o fac ei, sa ma simt puternica. Chiar vrei? Probabil ca nu. E ca si cum iti plac pantofii cu toc dar stii si tu ca te vei incalta mereu cu balerini pentru ca in ei te simti comod si bine.Inca un motiv pentru care iubesc oamenii, cred ca ii iubesc cel mai mult pentru ca eu nu sunt ei si niciodata nu as putea fi oricat m-as stradui si as incerca. Imi place sa pledez in copila aia prostuta, cu care rad majoritatea ,ma prinde. Cat am sa o fac? O viata, pentru ca nimeni nicicand nu va avea tupeul sa ma suporte asa cum sunt. Te iubesc, da,  pe tine care citesti si ai impresia ca citesti o carte a sufletului meu. Au iesit papadiile!! Nu ma astept sa intelegi de ce imi plac...