gandul de luni..

"sunt plina de falsa compatamire,sunt zero la capitolul convieiuire,in pielea mea ma simt excelent,frecvent distrug vise in mod evident..tehnic...ma inchid ermetic in mine calculand erorile"

oameni 3

Pauza de o ora. Verific mailul si blogul, ma uit peste postarile mele, vad cum ma contrazic singura, cum zic ceva, apoi zic ca m-am schimbat, apoi revin din nou la prima iubire si tot asa. Imi dau seama ca sunt greu de inteles si nu-i de mirare ca oamenii din jur se sperie cateodata de mine, sau ma fac nebuna . Cred, sau imi place sa cred, ca sunt in continua schimbare spre mai bine, deocamdata nu vad acel "bine" din ecuatie, dar inca mai sper ca va fi sau va rezulta. Ma aflu intr-un loc, intr un moment, stiu ca desi pare intamplator ca sunt  acolo , nu e deloc asa. Oamenii pe care-i intalnim la locul si momentul potrivit nu sunt acolo intamplator, la fel cum nu sunt nici cei care incomodează. De fapt, starea de spirit dă tonul si pe ea o alegi mult mai greu pentru ca are tendinţa sa domine, sa cucereasca teritoriul ca pe un vas gol ce asteapta sa fie folosit. Si desi nu sunt acolo intamplator, si-si joaca rolul catastrofic sau dimpotriva glorios in viata ta, mare parte din ei sunt cum as zice eu de unica folosinta. Sunt acei oameni pe care ii intalnesti, ii cunosti in anumite momente, zile, secunde care stii si tu la fel si ei ca nu se vor mai repeta. Sunt oameni care isi pun amprenta peste sufletul tau si pleaca mai departe...

gandul de luni...

"Barbatul pe care il iubesc e cel pe care l-am desenat cu degetul pe un geam aburit, intr-un tren, cand aveam 20 de ani.Tot el e cel pe care mi s-a parut ca-l vad in spatele fiecarui barbat de care m-am indragostit.Daca l-as pune acum alaturi de viata mea, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate si i-as ramane in fata doar cu un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana si l-ar face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare in fata tunurilor cu care altii trag mereu in mine.Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si el este inventatorul fiorului care-mi strabate chiar acum sira spinarii…Si cand sunt foarte singura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc.Barbatul acesta sigur exista.E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia care mi-a adus aminte ca sunt."MR

tu vs eu

TU ai un fel de paradis al tau,in care fiecare miscare trece observata pentru ca asa vrei tu, pentru ca de asta traiesti, sa te faci remarcat. Te privesc in ansamblu ca sa pot gasi la tine acel detaliu pe care as vrea sa-l analizez, nu prezinti nici un detaliu. Trist! Dorinta ta de imitare nu te lasa sa trezesti vreun sentiment fie el si de indignare. Asa te-au construit altii pana la urma, si desi ei privesc la tine ca la o opera magnifica la care au lucrat timp indelungat cu gandurile tale, cu comportamentul tau, acum se bucura ca au reusit ce si-au dorit. Au cladit in tine persoana la care ei au visat iar tu te-ai lasat modelat, in fiece minut de o vorba, gest, comportament al lor. Ti s-a implementat in noul cip in asa fel, incat tu crezi ca te-ai format singur, ca asa esti tu pentru ca asa ai ales tu. Ironic si trist. Eu sunt libera. Pot alege exact ce-mi place, ce-mi doresc cu adevarat. Tu poţi sa ma consideri fitoasă. Eu iti spun insa ca sunt realista. Trăiesc intr-o lume plină de javre si nu intentionez sa le ingros randurile. Ai fost candva tu...acum...esti....suma ideilor lor. :)