blog,blogging,blogger..de ce?..pentru ce?..cum?..etc

Azi am avut un minunat seminar de etica(pfaii am inceput cu ceva de genu"5 lucruri care le-am facut dimineata-cum zicea colega mea Filip). Sa revenim, era vorba despre etica in jurnalism sau ceva de genul acesta .Dupa frumoasa prezentare a colegei mele Valentina, intrerupta maiestuos de nenumaratele observatii ale profului de seminar, cu remarci care mai de care mai inteligente si provocatoare/atractive in sfarsit incepe prezentarea colegei mele Filip(o cheama si Oana, dar Filip suna mai ...eihh.asa mi place ). Incepe in acelasi ton ca si colega de dinainte, frumos, linear, cu idei bine sintetizate, pe intelesul tuturor colegilor, chiar si a colegului, cand deodata se aduce problema de blog-uri. Dupa un "eye contact" in care presimteam ceva care ma va face sa ma impiedic de scaunul urcat pe catedra, si pe care se afla laptop-ul celei ce tinea discursul, doreste buna mea colega(be aware, ca "buna" doar acum vei mai vedea asociat cu numele tau Filip ) sa inceapa cu o mica introducere la intrebarea care se indrepta tinta/fulger spre mine "Stiu macar o persoana care are blog (hopa mana dreapta si ochii frumos ma identifica) dupa care vine o intrebare legat de ce postez eu. Normal ca domnul prof si-a scos interventiile din buzunar incat n-am putut sa-i raspund lu' Filip. Se ajunge dupa la o discutie de ce isi face lumea blog, cui se adreseaza, ce nisa, ce public, cum sa vedem daca un blog e bun sau nu etc. etc.. Astfel ca am inceput eu sa ma intreb: De ce mi am facut blog? sau ce fel de blog e al meu? sau cine il citeste? Pai blog mi-am facut ca era in 'fashion" si ca aveam pe atunci o idee, care oricum n-am putut sa o mai pun in practica, si-am "abandonat " blog-ul vreo 2 luni, dupa care am inceput sa scriu, ce? pai cum zicea si Filip cele 5 lucruri care le-am facut dimineata. Intrebarea buna era "de ce?" Pai , eram constieanta ca va fi cel putin o persoana straina care va citi blog-ul, astfel o persoana straina va sti cum poate gandi o alta persoana straina, asa cum eu citesc "n" blog-uri pentru ca dupa sa-mi dau seama ca parerea mea despre laptele cu cereale de dimineata nu mai e la fel de tare ca inghetata cu cereale de dimineata a unui strain. Poate scriu pentru ca ma amuz cand citesc intamplari "tampite" pe blog-uri , care mai de care mai haioase si consider ca intamplarea mea cu cainele de dimineata e mai tare si mai amuzanta(who knows, poate voi fi un comic intr-o zi, deci as avea arhiva ). Si as mai avea o intamplare haioasa: "how Filip was killed" but, sa termin experienta si dupa va povestesc. Cat despre celelalte postari cam morbide, sau la prima vedere fara inteles, logica sunt sigura ca sunt persoane care se vor simti "bine" cand vor vedea ca nu e singurul/a nebun/a care gandeste asa si ca mai sunt. Orice "prostie" isi are publicul sau( tested). Nu comentez stiri, desi ma cam tenteaza, cine stie, vom vedea. Oricum prima mea stire ar fi "un grav accident intre-un scaun un laptop si o catedra, soldat cu moartea laptop-ului, sincere condoleante Proprietarei"cu mici cizelari ca tot se vorbea de limbajul folosit pe blog-uri. Cele mai bune injuraturi le stiu de pe blog-uri, la fel si cele mai tari "lexeme"(for those who knows,only). Inchei prin a multumi colegei mele, once again si"watch out...habar n-ai cand te lovesc cu o intrebare  ".(punctul asta l am pus dupa ghilimele, ca asa am vrut eu, nu ca nu stiu care ar fi ordinea,"." poate avea si alte semnificatii decat un semn de punctuatie, asta pentru cei care-mi cauta nod in papura.)

sunt rani pe care timpul nu le vindeca..dar cu care putem invata sa traim

Am invatat sa iau totul ca atare, sa nu-mi complic existenta cu intrebari, cu cereri de lamuriri, cautand raspunsuri desi imi place sa mi se raspunda la ce intreb, sunt momente si persoane carora nu le cer raspunsuri. De ce? Pentru ca nici ele nu le au sau nu le vor, pentru ca nici macar nu merita efortul meu de a fi pus intrebarea. De obicei cand mi se intampla ceva mai putin placut, cand la inceput parea fenomenal de frumos, rad. Nu prea ma mai mira(tot repet asta cu "nimic nu ma mai mira" dar asa este),csi nici nu ma atinge, vorba aia,  ce nu te doboara te face mai puternic, iar la mine vorba asta spusa mai mult de altii ca o incurajare oarba, merge ca uns. Eu tot adun lucrurile/gesturile/persoanele care incearca sa ma doboare, si le adun ,dar totodata ma fac mai puternica pentru ca odata ce am trecut peste ele ,sufar pe loc, ma ridic si ma uit inainte. Stiu, or sa mai fie, dar macar ele(personalizate)raman in trecut. Mai sunt momente cand trecutul ma mangaie pe spate, usor, ma saruta pe obraz si imi da parul din fata, stau, ma opresc, astep sa vad ce vrea de data asta, e doar o joaca de-a lui, vrea sa vada cum iti mai este, daca au mai ramas urme din el. Zambesc, pe moment ma las dusa de mangaiere, dar de fiecare data deschid ochii cand gestul stangaci ma bruscheaza si trecutul se intoarce in trecut. Revenind, sa stiti ca mi se intampla si lucruri frumoase(asta ca toata lumea ma intreaba de ce scriu doar "trist" cum zic unii). Bine, ca platesc pentru ele, numai eu stiu cat si cum, dar mi se intampla si ma bucur, atat cat pot. Si saptamana asta mi s-au intamplat 2 lucruri frumoase, daca pe cele rele vi le spun, vi le impartasesc, desi putini, foarte putini inteleg ce vreau eu sa zic, pe cele bune n-o sa le zic. Sunt mult prea putine ca sa risc sa pierd din farmecul lor, vreau sa fiu egoista sa ma bucur doar eu cu ele. Suna a un vers dintr-o manea proasta dar asta este. Zambesc din nou, nu stiu cat o sa o mai pot face, si chiar daca fericirea mea poate cauza durere altora, prea putin imi pasa. Realizez ca nu am timp sa mai simt regrete. Traiesc cu trecutul in buzunar, pansez ranile si invat sa traiesc cu ele. Credeti-ma, viata e prea scurta ca sa stai sa astepti sa te vindeci si apoi sa mergi mai departe. NU e o rusine ca trecutul ti-e in buzunar, e o rusine sa nu-l accepti ca fiind trecutul tau. Ma gandesc la viitor cu groaza si cu extaz, nu e exact libertatea la care visam dar cine stie la ce sa se astepte cand cere libertate? Am mai invatat ceva, sa ai grija ce ceri, mare grija, ca s-ar putea sa primesti, dar nu in forma la care te gandeai tu, ci doar in forma la care ai cerut. Postul acesta nu m-am impartasit, m-a urmarit ideea asta peste tot, familie , prieteni si popa de la biserica a intrebat de mine. De ce sa o fac, daca nu imi doresc? De ce sa fac ceva daca nu-mi doresc, chiar daca e ceva bun sau ceva ce trebuie facut. Dumnezeul meu ma intelege asa, fara sa mananc vin cu paine, Dumnezeul meu ma asculta in fiecare seara. In seara asta am sa-i cer sa fie soare maine si sa gresesc mai putin fata de mine.

I JUST want to be OK....today

Tot ce vreau este sa fiu "ok","ok" in sensul in care el a fost inventat. Pe timpul razboiului, cand veneau acasa trupele fara pierderi, se tinea o tablita în sus pe care era scris "0 Killed". De aceea, "OK" înseamna ca este totul în ordine...so...in the end...we all want to be ok:D

vis sufocat...

Ceva iti ingreuneaza respiratia, dupa 10 minute de somn, iti intredeschizi ochii, usor, usor, sperand ca totul sa nu fi fost decat un vis urat intr-o zi de vara.Te lovesti din nou de albul ala suparator, te acopera ca niste panze mari albe si stii si tu de ce nu puteai respira. Deschizi de tot ochii, era o farama in tine care stia ca acolo te vei trezi. Nici nu apuci sa te uiti in jur, ca simti varful rece al acului cum iti sparge vena fierbinte de durere si oboseala. Si apasa tot mai adanc, de parca nu ar stii deja cat suferi si cat te doare, ar vrea sa mai schitezi si fizic, poate asa se va opri. Si incerci sa ridici privirea, insa te dor pleoapele sau mai bine zis ti-s obosite. Aceeasi asistenta de vreo 35 de ani, cu acelasi halat alb murdarit de maini ce fie ii cereau ajutorul fie o rugau sa nu mai infinga acul atat de adanc. Imi zambeste ironic, mai apasa putin si pleaca. In sfarsit si narile ti se trezesc la viata, si sunt din nou doborate de mirosul de spital ca a unei gropi de morti in putrefactie. Te uiti la perfuzie, nu stii ce-i in ea, pentru ce, sau de cand, si simti fiecare picatura cum se prelinge din perfuzie incet incet in vena, si din vena intr-un joc copilaresc se pierde printre sangele cald si te gandesti ca tot ce ti-a mai ramas cald e sangele si acela incearca sa fie racit de o sustanta, de care n-ai nici macar nevoie. De ce ai tu nevoie nu sta intr-o sustanta, nu sta in nimeni si nimic e doar ceva, si atat. Te uiti in jur a nu stiu cata oara, cauti salvarea din nou, te opresti si vezi fereastra pentru prima data e deschisa. Nu vezi soarele dar auzi multimi de oameni susotind, pasari in sunete iritante si mii de insecte care joaca in copacul ce-ti fura privirea de ansamblu. Si-n toata aceasta agitatie inecata in lumina surda stii si tu ca e soare afara si cald. Azi era o zi buna de bronz, de putina culoare, te uiti la mainile vinetii si reci, numai ele stiu cat de bine le-ar fi prins o adiere calda de lumina.Ti-e pielea scoarta rece, sub care bolboroseste sangele deja diluat cu acea sustanta care te intriga de cand ai simtit varful rece de ac. In stanga pe un scaun, doarme tata. Te uiti la el:"Camasa aia si-a luat o si el?De parca ar fi la inmormantare". NU vrei sa vorbesti tare sa nu-l trezesti, e obosit de la cat a tipat pe holurile spitalului si cat a udat cersaful alb, izbitor de alb, si doar lacrimile lui ti-au mai inchis din asprimea mainii stangi. Se sprijina in mana dreapta de coltul unui scaun de lemn ce abia sustine suferinta unui om obosit incercand sa nu innebuneasca in fata singurului lucru care-i da sens ultimelor zile.Ti-e sete, iti freci buzele uscate, te opresti, te doare, dar e prea tarziu, deja iti sangereaza buza de jos. E cald si sarat, dar in urma buza a ramas umeda.Ti-a trecut setea, pentru ca stii si tu ca ceri prea mult. Perdeua incepe sa joace a plecare, adie vantul, si-ti intorci fata spre fereastra sa simti macar o atingere, de orice natura.Si atunci dusmanul intra intr-o fuga, cu papucii albi de spital si tranteste geamul si trage perdeaua: "Femeie, imi iei chiar TOTUL?"(Asta ai tipat, in minte in timp ce ea se intoarce si arucna acelasi zambet ironic de "Ai sa fii bine"). S-a trezit si tata care deja e langa patul de fier acoperit cu alb."Cum te simti?", ii zambesti, n-ai vrea sa-l minti si din cuvinte."Sa inteleg ca mai bine", ii zambesc din nou. "O sa fie bine, am vorbit cu doctorul, si dupa cateva analize,  o sa-ti mai dea ei niste medicamente, o sa mergem acasa". Acasa, intr-un context universal, ar suna ca rai, in contextul tau nici macar n-a sunat. Vine doctorul  si tata fuge spre el, ca spre Dumnezeu si-l intreaba"Cum e?" si se intoarce cu spatele, stie ca-l cunosti prea bine ca sa-si ascunda vreo farama de expresie. Dar stii si tu ce se intampla si stii si tu, ca ar fi mai bine sa inceapa sa-ti placa patul ala de fier si albul si-ar fi bine sa raspunzi la ranjetul stricat al asistentei, si eventual sa o rogi sa caute si alte vene, ca asta a fost sparta de mult prea multe ori si ar fi bine sa te muti mai langa fereastra, e tot ce o sa mai ai intr-una din zilele astea. Si poate si ultima ta privire spre tot ce lasi in urma. Tata iese pe sala, probabil nu si-a putut tine in frau lacrimile pline de neputinta. Iar doctorul se indreapta spre tine, te priveste lung a mila si incepe un discurs prost despre ce ai cum o sa te vindeci, in termeni alesi in asa fel incat tu sa nu intelegi nimic dar totusi totul. Te bate usor pe piciorul stang si-ti zice "Fii tare". Mai tare decat esti? Se poate? Exista? De abia acum te intrebi unde e mama?...hmm...trebuie sa se fi ascuns iar prin cabinete de doctori in cautare de leacuri miraculoase care sa te scape de intunericul ce incet incet iti umple inima prin perfuzia aia tampita care deja iti zgarie neuronii incat incepi sa auzi si picaturile care se izbesc de podul acului si-si incep drumul spre vena. Inchizi ochii, dar nu inainte de a privi din nou prin perdeaua aia a naibii de inflorata si geamurile nesterse de mult, asa vrei sa-ti inchizii ochii de fiecare data, e ca si cum dupa o zi lunga de munca, te intinzi in pat si visezi, e ca si cum dupa o zi plina de plansete, seara iti faci planuri prin care sa razbati suferinta, e ca si cum dupa o zi in care ai fugit in tocuri si fusta, seara iti iei pijamalele tale si te intinzi in pat. Albul te sufoca incet incet, in timp ce inchizi ochi se aude usa, probabil e tata, dar stii si tu ca nu mai vrei sa-i vezi ochii rosii si zambetul disperat si murdarit de durere. Nu-ti pare rau de nimic, la fel cum stii si tu ca n-ai pierdut nimic, viata pur si simplu nu-ti putea oferi mai mult, din contra vrea doar sa te ajute sa-ti ia durea pentru totdeauna. Zambesti cu ochii inchisi."Ce nebuni, sa plangeti doar pentru ca eu voi inceta sa mai plang, si voi inceta sa mai sufar, m-ati vrea cred tot asa cu suferinta mea cu tot, ati fi nebuni  sa cereti asta nu?"

Gemeni 2009 :D

Femeia Gemeni

Pentru viata sentimentala a Gemenilor, anul 2009 se anunta plin de sentimente, dorinte si emotii. In ceea ce priveste dragostea, Gemenii sunt favoritii astrelor. Asadar, asteapta-te la surprize placute!Se pare ca in ultimii ani ai cam facut greseli in dragoste si ai avut destul de mult de platit. Ei bine, in 2009 esti mai inteleapta si dovedesti ca ai invatat cum sa profiti de sansele care se ivesc si cum sa te bucuri de fiecare clipa de fericire. Esti mai sincera, mai relaxata, iar aceasta atitudine noua iti aduce multe avantaje. Daca ai deja un partener stabil, vei vedea ca te incurajeaza in tot ce faci si te sustine atunci cand ai probleme cu cei din jur. Daca nu ti-ai gasit inca dragostea, in 2009 s-ar putea ca norocul sa ti-o scoata in cale. Primeste-o cu bratele deschise si nu te mai intreba daca e prea frumos ca sa fie adevarat sau cat o sa dureze relatia. Totul depinde de tine: tu poti face ca relatia sa dureze, daca vei da frau liber sentimentelor. Scoate-ti din minte ca o relatie stabila inseamna o ingradire a libertatii tale. Dimpotriva, in doi va puteti face viata mai frumoasa. Jupiter, aflat acum in Varsator, te ajuta sa privesti totul mai relaxat si sa actionezi mai intelept. A venit vremea schimbarii pe care partenerul tau o astepta si pe care tu o tot ai tot amanat-o. Iar puterea pe care ti-o insufla Saturn din Fecioara te ajuta sa te adaptezi fara dificultati.Inainte petreceai cu prietenii, acum incepi sa sarbatoresti evenimente fericite in familie.S-ar putea sa apara si probleme, mai ales daca esti neglijenta cu banii. Esti certata, dar fara rautate. Una peste alta, 2009 este un an bun pentru Gemeni, daca pot dovedi ca au invatat sa acorde atentie lucrurilor cu adevarat importante. Vei merge inainte cu pasi mici, dar siguri.

Zodiile tale
Persoanei nascute la data 7.6.1988, ora 09:28, ii corespund urmatoarele zodii:

Dupa Zodiacul European:

- zodia Gemeni (decada 2)

- ascendent in Leu

Dupa Zodiacul Chinezesc:

- zodia Dragon (de Pamant)

- ascendent in Sarpe

Dupa Zodiacul Indian:

-zodia Phoenix

Dupa Zodiacul Druidic:

-zodia Carpen

Dupa Zodiacul Floral:

- zodia Orhidee

oameni 8

Ca nu sunt cea de ieri, stiu, la fel cum stiu ca maine nu voi fi cea de azi. Si asa ti-e greu sa-ti accepti propriile tale schimbari, cum faci cand altii se schimba. Cum faci cand intri in jocul lor pervers de "cum ar fi daca"? Te pierzi, iti pierzi zidul rece de care te sprijineai si incet, incet saruti pamantul, pentru ca daca tot o sa cazi, macar fa-o din iubire , pentru pamant. Sub o umbrela nu incap mai mult de 2 persoane(testat), insa ce faci cand umbrela nu te accepta singura sub ea? Renunti si incepi sa cersesti. Ce? Uitare, uitare si visare. Iar sinceritatea s-a pierdut undeva prin hainele de firma ce miros a un parfum ametitor de scump. Te mira? Nu, dar mereu faci aceiasi pasi gresiti care te aduc mereu la acelasi start al startului deja invechit. Si pleci, si de fiecare data iti propui o alta tactica, daca cumva vei atinge vreo linie de sosire, oricum nu stii spre ce pleci, sau unde te opresti. Ai obosit? Si inca cum!!! Si ce?! Ai altceva de facut decat sa "alergi"? Nu.  Atunci?..Priveste in jur, fete si baieti inunda parcurile si trotuarele de maini transpirate in miros caldut de sarut, femei cu verghete pe mana pe terase, barbati cu scoruri in meciuri de sex si baieti timizi care urmaresc stangaci fetite prea devreme "coapte". Tu unde te incadrezi? Nicaieri.  Atunci vezi de ce trebuie sa alergi mereu, de ce trebuie sa te intorci mereu la acelasi start? Nu ti-a mai ramas nimic decat fuga, in care cei din jurul tau cladesc un curaj, o forta, o putere care ti-o atribuie si de care se minuneaza mereu, de fiecare data cand pleci de la start. Opresti un om pe strada noaptea si-l intrebi "cat e ceasul?", el iti raspunde "e tarziu" si nici macar nu-l cunosteai. Oamenii nu te mai mira demult, la fel cum ei nu-ti mai trezesc vreun interes sa schitezi vreun zambet, aceiasi trandafiri rosii, aceleasi sms-uri, aceleasi plimbari si gesturi si aceeasi adunatura de cuvinte surde rostite intr-una cat mai teatral "te iubesc". Esti cu mult sub ei, cu mult, pentru ca inca nu poti intra in ritm cu ei, nu poti juca la fel de bine, la fel cum nu poti simula sentimete pe care ei le incearca zilnic ca un nou fel de mancare. Esti rece si atat.Ti-e bine? Nu. Cat tupeu sa vrei sa ti depasesti conditia, dar te-as intreba "Ai forta pentru MAI mult?" Nu. Atunci invata sa ramai acolo jos, si invata sa te multumesti macar cu ce sentimente ti-au mai ramas, dramaluiestele cu inteligenta. Sunt oameni care traiesc emotiv la scara inalta, care iubesc si nu le este rusine sa o zica, si apoi sunt cealalta categorie care iubesc emotiv dar nu o zic, si nu pentru ca le-ar fi rusine ca iubesc, ci pentru ca le-ar fi rusine sa zica ce iubesc, iubesc sentimentul de a iubi sau de a fi iubit odata, iubesc sa fie in preajma acelui sentiment care-i aduce aminte de faptul ca a iubit si el/ea odata, iubesc sa fie reci la fel cum iubesc wisky-ul cu gheata, iubesc sa faca sex, sa se mandreasca cu ce au/avut. Nu mi-e mila de ei, ii iubesc, as vrea sa fiu ca ei, sa-mi permit sa ma joc si eu cu sentimentele asa cum o fac ei, sa ma simt puternica. Chiar vrei? Probabil ca nu. E ca si cum iti plac pantofii cu toc dar stii si tu ca te vei incalta mereu cu balerini pentru ca in ei te simti comod si bine.Inca un motiv pentru care iubesc oamenii, cred ca ii iubesc cel mai mult pentru ca eu nu sunt ei si niciodata nu as putea fi oricat m-as stradui si as incerca. Imi place sa pledez in copila aia prostuta, cu care rad majoritatea ,ma prinde. Cat am sa o fac? O viata, pentru ca nimeni nicicand nu va avea tupeul sa ma suporte asa cum sunt. Te iubesc, da,  pe tine care citesti si ai impresia ca citesti o carte a sufletului meu. Au iesit papadiile!! Nu ma astept sa intelegi de ce imi plac...

el/ea..:)

El : ce soare:)

Ea : buna :)

El : de ce mereu trebuie sa o luam de la inceput ?

Ea : da,e soare,e bine

El : stiu,se simte

Ea: ce copil

El: atunci...mai bine .."buna":)