Ceva iti ingreuneaza respiratia, dupa 10 minute de somn, iti intredeschizi ochii, usor, usor, sperand ca totul sa nu fi fost decat un vis urat intr-o zi de vara.Te lovesti din nou de albul ala suparator, te acopera ca niste panze mari albe si stii si tu de ce nu puteai respira. Deschizi de tot ochii, era o farama in tine care stia ca acolo te vei trezi. Nici nu apuci sa te uiti in jur, ca simti varful rece al acului cum iti sparge vena fierbinte de durere si oboseala. Si apasa tot mai adanc, de parca nu ar stii deja cat suferi si cat te doare, ar vrea sa mai schitezi si fizic, poate asa se va opri. Si incerci sa ridici privirea, insa te dor pleoapele sau mai bine zis ti-s obosite. Aceeasi asistenta de vreo 35 de ani, cu acelasi halat alb murdarit de maini ce fie ii cereau ajutorul fie o rugau sa nu mai infinga acul atat de adanc. Imi zambeste ironic, mai apasa putin si pleaca. In sfarsit si narile ti se trezesc la viata, si sunt din nou doborate de mirosul de spital ca a unei gropi de morti in putrefactie. Te uiti la perfuzie, nu stii ce-i in ea, pentru ce, sau de cand, si simti fiecare picatura cum se prelinge din perfuzie incet incet in vena, si din vena intr-un joc copilaresc se pierde printre sangele cald si te gandesti ca tot ce ti-a mai ramas cald e sangele si acela incearca sa fie racit de o sustanta, de care n-ai nici macar nevoie. De ce ai tu nevoie nu sta intr-o sustanta, nu sta in nimeni si nimic e doar ceva, si atat. Te uiti in jur a nu stiu cata oara, cauti salvarea din nou, te opresti si vezi fereastra pentru prima data e deschisa. Nu vezi soarele dar auzi multimi de oameni susotind, pasari in sunete iritante si mii de insecte care joaca in copacul ce-ti fura privirea de ansamblu. Si-n toata aceasta agitatie inecata in lumina surda stii si tu ca e soare afara si cald. Azi era o zi buna de bronz, de putina culoare, te uiti la mainile vinetii si reci, numai ele stiu cat de bine le-ar fi prins o adiere calda de lumina.Ti-e pielea scoarta rece, sub care bolboroseste sangele deja diluat cu acea sustanta care te intriga de cand ai simtit varful rece de ac. In stanga pe un scaun, doarme tata. Te uiti la el:"Camasa aia si-a luat o si el?De parca ar fi la inmormantare". NU vrei sa vorbesti tare sa nu-l trezesti, e obosit de la cat a tipat pe holurile spitalului si cat a udat cersaful alb, izbitor de alb, si doar lacrimile lui ti-au mai inchis din asprimea mainii stangi. Se sprijina in mana dreapta de coltul unui scaun de lemn ce abia sustine suferinta unui om obosit incercand sa nu innebuneasca in fata singurului lucru care-i da sens ultimelor zile.Ti-e sete, iti freci buzele uscate, te opresti, te doare, dar e prea tarziu, deja iti sangereaza buza de jos. E cald si sarat, dar in urma buza a ramas umeda.Ti-a trecut setea, pentru ca stii si tu ca ceri prea mult. Perdeua incepe sa joace a plecare, adie vantul, si-ti intorci fata spre fereastra sa simti macar o atingere, de orice natura.Si atunci dusmanul intra intr-o fuga, cu papucii albi de spital si tranteste geamul si trage perdeaua: "Femeie, imi iei chiar TOTUL?"(Asta ai tipat, in minte in timp ce ea se intoarce si arucna acelasi zambet ironic de "Ai sa fii bine"). S-a trezit si tata care deja e langa patul de fier acoperit cu alb."Cum te simti?", ii zambesti, n-ai vrea sa-l minti si din cuvinte."Sa inteleg ca mai bine", ii zambesc din nou. "O sa fie bine, am vorbit cu doctorul, si dupa cateva analize, o sa-ti mai dea ei niste medicamente, o sa mergem acasa". Acasa, intr-un context universal, ar suna ca rai, in contextul tau nici macar n-a sunat. Vine doctorul si tata fuge spre el, ca spre Dumnezeu si-l intreaba"Cum e?" si se intoarce cu spatele, stie ca-l cunosti prea bine ca sa-si ascunda vreo farama de expresie. Dar stii si tu ce se intampla si stii si tu, ca ar fi mai bine sa inceapa sa-ti placa patul ala de fier si albul si-ar fi bine sa raspunzi la ranjetul stricat al asistentei, si eventual sa o rogi sa caute si alte vene, ca asta a fost sparta de mult prea multe ori si ar fi bine sa te muti mai langa fereastra, e tot ce o sa mai ai intr-una din zilele astea. Si poate si ultima ta privire spre tot ce lasi in urma. Tata iese pe sala, probabil nu si-a putut tine in frau lacrimile pline de neputinta. Iar doctorul se indreapta spre tine, te priveste lung a mila si incepe un discurs prost despre ce ai cum o sa te vindeci, in termeni alesi in asa fel incat tu sa nu intelegi nimic dar totusi totul. Te bate usor pe piciorul stang si-ti zice "Fii tare". Mai tare decat esti? Se poate? Exista? De abia acum te intrebi unde e mama?...hmm...trebuie sa se fi ascuns iar prin cabinete de doctori in cautare de leacuri miraculoase care sa te scape de intunericul ce incet incet iti umple inima prin perfuzia aia tampita care deja iti zgarie neuronii incat incepi sa auzi si picaturile care se izbesc de podul acului si-si incep drumul spre vena. Inchizi ochii, dar nu inainte de a privi din nou prin perdeaua aia a naibii de inflorata si geamurile nesterse de mult, asa vrei sa-ti inchizii ochii de fiecare data, e ca si cum dupa o zi lunga de munca, te intinzi in pat si visezi, e ca si cum dupa o zi plina de plansete, seara iti faci planuri prin care sa razbati suferinta, e ca si cum dupa o zi in care ai fugit in tocuri si fusta, seara iti iei pijamalele tale si te intinzi in pat. Albul te sufoca incet incet, in timp ce inchizi ochi se aude usa, probabil e tata, dar stii si tu ca nu mai vrei sa-i vezi ochii rosii si zambetul disperat si murdarit de durere. Nu-ti pare rau de nimic, la fel cum stii si tu ca n-ai pierdut nimic, viata pur si simplu nu-ti putea oferi mai mult, din contra vrea doar sa te ajute sa-ti ia durea pentru totdeauna. Zambesti cu ochii inchisi."Ce nebuni, sa plangeti doar pentru ca eu voi inceta sa mai plang, si voi inceta sa mai sufar, m-ati vrea cred tot asa cu suferinta mea cu tot, ati fi nebuni sa cereti asta nu?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu