OaMeNi...

Azi din nou am avut placerea sa redescopar ce lucrare minunata este omul, pe cat de perfect din punct de vedere fizic, pe atat de imperfect spiritual. Probabil nu intelegeti despre ce vorbesc sau de ce tocmai despre asta vreau sa vorbesc. Ei bine, mai intai as dori sa precizez ca sunt studenta la Filosofie sectia Comunicare si Relatii publice,pe cat de minunat suna titlu, pe cat de multe asteptari ai de la ea, pe atat de dezamagit vei fi dupa prima zi. Nu ca ar fi facultatea de vina,ci "oamenii" care-i calca pragul. Da, sunt exact acei oameni care habar nu au ce inseamna comunicare, relatii, acele persoane care n-au scos capul din carti decat pentru a alege o alta carte de pe raftul cu cele mai "bune" si "interesante" pagini ale omenirii. Nu ma numar printre acei oameni, insa am "placerea" sa fac impreuna cu ei aceasta facultate. Si nu e vorba numai de ei, sunt zilnic inconjurata de oameni care prezinta cam aceleasi simptome.

ASTAZI imi plac oamenii mult mai rar decat inainte, doar de vreo 2 ori pe zi. Dar cred ca e doar un moment. Si e drept ca-mi plac de la distanta, e mai sigur asa, ca si cum te-ai uita la niste ursi panda de pe partea cealalta a raului. Oricum, e bine si-asa. Azi m-am readus la realitatea cruda, de fapt o fac in fiecare zi, difera momentul si speranta. Din nou am vazut cum oamenii, aceste fiinte complexe,sunt guvernati doar de propriul interes, ridicat la o cota care ii face sa para ridicoli. Chiar au impresia ca nu ii vad,ca nu-mi dau seama, ca sunt legata la ochi cu prostia, insa ceea ce ei nu stiu este ca nu-i observ numai eu, sunt si altii care trecand prin lucruri asemanatoare au ajuns sa manifeste o anumita sensibilitate in ceea ce priveste oamenii de acest tip. Stau si ma gandesc in ce categorie sa-i includ. Sunt atat de multe,oameni mici sau personalitati mari, oameni care daruiesc si cersetori, oameni care vorbesc si oameni care asculta, oameni carora le pasa si oameni indiferenti, oameni care se ingrijoreaza si oameni care incurajeaza, oameni care urasc si oameni care iubesc neconditionat, oameni care te fac sa razi si sa plangi si oameni pe langa care treci fara sa-i observi, oameni profunzi si superficiali, intelepti si prosti, prieteni si straini, CARACTERE SI CARICATURI, oameni care merita si oameni care nu merita.

Si azi ma bucur ca sunt sincera,desi asta ma face putin antisociala, egoista, greu de inteles. Prefer sa spun ceea ce gandesc despre fiecare in parte, pentru a-i oferi lui posibilitatea de a alege sa ma accepte sau sa plece. Prefer sa rad in continuare la fel de mult pentru a nu lasa pe nimeni sa treaca dincolo de zambete si sa vada adevarata stare. Prefer sa fiu antisociala. Prefer sa am un prieten si atat. Prefer sa tac decat sa vorbesc pentru a mi se spune ca mai bine taceam sau pentru a mi se reprosa ca sinceritatea mea e rautate.Da, prefer sa fiu rea, pentru propriul suflet, pentru a putea sa ma indragostesc de fiecare data, sa acord incredere de fiecare data, sa iubesc de fiecare data, sa ma bucur de fiecare data. Nimeni nu ma cunoaste, nici macar voi pe voi insiva, insa multi dintre voi cadeti intr un mimetism numit"socializare". Bafta, insa tu in care dintre categorii te inscrii?