cel care...

Sunt in mine minute care se repeta. Cu o oboseala gratioasa umblu in bratele lui. Sunt acele minute in care nu mi-e frica sa privesc spre cer, sunt acele minute in care nu mi-e frica de infinitul stelelor. Il tin strans de mana, sa-i provoc durerea care sa-mi confirme existenta lui reala de langa mine. E cel care ma face sa ma simt vie, e cel pentru care am reinceput sa-mi asez firele rebele, e cel pentru care am reinceput sa-mi exersez zambetul. E cel care imi da in fiecare zi o alta definitie a fericirii. E cel care rade de mine intr-un mod naiv(cum ar fi ca nu stiu sa scrumez). E cel care mi-a aratat ca trebuie sa vezi rasaritul ca sa intelegi apusul. E cel care ma protejeaza de mine. Si tot el e cel care ma lasa sa-l privesc dormind iar in podul palmei lui imi regasesc esenta.